Noaptea, ca un cocoşat negru
şi genial, creând poezii
într-un ritm infernal
pe care le recită tuturor,
fără ca niciodată să le scrie.
Noaptea - pâlnie fermecată
care mă suge înspre copilărie
şi chiar mai jos, înspre mamă,
înspre tată,
înspre pulberea de atomi.
Noaptea - această scară spre Cosmos
cu trepte din stele.
Noaptea - cel mai frumos anotimp
al vieţii mele.
© Cosmin Soameş - http://poeziisialtenebunii.blogspot.com/