Mă plimb plictisit, sunt ultimul exemplar de tigru din jungla indiană;
maimuţele fug din calea mea, papagalii cârâie, şerpii se ascund sub frunziş,
doar omul, cel mai bun prieten al tigrilor, mă întâmpină.
Omul – acest zeu prietenos, îmi vorbeşte trist despre moarte
şi eu înţeleg, şi eu îl cred,
omul are probleme, problema lui de astăzi sunt eu,
vrea o amintire de la ultimul exemplar de tigru din jungla indiană.
Năpârlesc cu sânge şi îi ofer blana mea,
îl văd cum se bucură, făcându-mi semne prietenoase cu puşca.
Mă bucur şi eu pentru el, oricum, ce-mi trebuia mie blana?
Omul să fie fericit, asta e tot ceea ce contează,
el, numai el, este animalul superior,
el, cel mai bun prieten al maimuţelor, al papagalilor, al şerpilor
şi-a cui o mai fi rămas pe planetă.
© Cosmin Soameş - http://poeziisialtenebunii.blogspot.com/