Eu scriu pentru pereţii casei mele,
pentru arborele care mă-ngână la geam,
scriu pentru cerul însămânţat cu stele
şi pentru pruncul care eram.
Scriu pentru oameni care nu s-au născut
şi pentru cei care au murit demult,
ştiu prea bine că glasul lor e mut
dar tăcerea-mi place să le-o ascult.
Eu scriu pentru bătrânul ce voi fi,
pentru pământul de sub paşii mei,
pentru femeile pe care le-am iubit
şi pentru îmbătrâniţii zei.
Scriu pentru odihna mea de zi cu zi,
pentru ca gândul să nu înnebunească,
scriu pentru viitorii mei copii,
să mă păstreze în rafturile lor, acasă.
© Cosmin Soameş - http://poeziisialtenebunii.blogspot.com/