Câteodată curg poeziile din mine
ca dintr-un robinet stricat;
alteori ca un izvor în mijlocul secetei
stau secat.
Câteodată sfinţii se roagă în mine
ca într-o mănăstire de oase;
alteori dracii în trupu-mi
îşi dau întâlniri amoroase.
Câteodată port sceptru şi mantie de aur,
sunt cel mai iubit împărat;
alteori îmbrac numai zdrenţe şi purici
ca omul cel mai sărac.
Câteodată am familie, şi vite, şi prieteni,
mă dă de exemplu chiar Dumnezeu;
alteori sunt plin de răni supurânde
şi hulit este numele meu.
Câteodată sunt războinicul cel mai viteaz
care s-a văzut pe pământ;
alteori sunt laşul suprem, dezertorul din viaţă,
sunt omul – mormânt.
Câteodată sunt sfânt.
Alteori diavolul sunt.
© Cosmin Soameş - http://poeziisialtenebunii.blogspot.com/