Inima mi-e un curcubeu,
în sânge îmi răsar orhidee,
plâng cu lacrimi de lapte
şi-n loc de salivă am miere.
Pielea îmi miroase a roze,
în ochi îmi ard galaxii,
sufletul e beat de ambrozie
şi-n creier aud simfonii.
Nu mai am cuvinte, am rime,
nu mai gândesc, ci visez,
stiloul e plin cu apă vie
şi mă îndeamnă mereu să creez.
Nu mai am nevoi, ci dorinţe.
Nasc câte o perlă când vorbesc.
Şi-mi erupe din trup fericirea
Ca un vulcan dumnezeiesc.
Te iubesc ?
© Cosmin Soameş - http://poeziisialtenebunii.blogspot.com/
Abonați-vă la
Postări
Comentarii