Dacă vrei, eu te pot minţi frumos;
atât de bine şi de plăcut
încât vei fi fericită în ignoranţa ta
mult timp de acum înainte,
crezând că te iubesc.
Dar ce simt eu cu adevărat?
Ce zace în adâncul meu?
Sunt lucruri pe care e mai bine
să le laşi nerăscolite.
Nu te sacrifica azvârlindu-te în focul sufletului meu,
nu încerca să forţezi să afli cine sunt
şi ce simt.
E mai bine, poate, să nu ştim.
E mai bine să rostim cuvinte frumoase
şi să facem dragoste ca nebunii,
zi şi noapte la fel.
De ce să rişti poate
să afli că singura mea dragoste
e libertatea?
© Cosmin Soameş - http://poeziisialtenebunii.blogspot.com/
Postări
